DESPRE REPERCURSIUNILE SECVENŢEI FONEMATICE /ku-si/

Transkript

1 DESPRE REPERCURSIUNILE SECVENŢEI FONEMATICE /ku-si/ Ovidiu DRĂGHICI Pornind de la o distincţie fundamentală, am putea spune că limba română există în mintea oricui vorbeşte româneşte. Este ea aceeaşi la fiecare dintre noi? Cu siguranţă, nu. Ceea ce posedă un subiect vorbitor este un sistem lingvistic individual (SLI) 1 supus permanent unui acord fin în practica comunicării. Limba este, într-adevăr, o categorie ideală, supraindividuală sau, mai bine spus, o modalitate intersubiectivă de reflectare a realităţii. Lăsând la o parte demersurile (auto)didactic şi normativ, ca aspecte particulare ale metalimbajului, limba (= SLI) fiecăruia dintre noi se (re)structurează permanent prin adoptarea din ce în ce mai selectivă, odată cu asimilarea culturii şi, prin aceasta, cu apropierea de limba exemplară a ceea ce apare ca noutate în experienţa lingvistică cotidiană. Dacă luăm cu împrumut semne sau modalităţi de expresie, formule de salut chiar (de pildă O zi bună! ), o facem pentru că acordăm încredere celui de la care împrumutăm. Direct legată de acest aspect, imitarea în comportamentul verbal este una din modalităţile de propagare a unei inovaţii, dar, deşi relevantă pentru o perspectivă sociolingvistică, ea nu spune nimic despre condiţiile şi cauzele apariţiei unei forme noi şi nici dacă aceasta este sau nu o abatere. Pe de altă parte, o frecvenţă mare a unei unităţi sau construcţii aberante nu poate fi pusă doar pe seama imitării. De multe ori ea corespunde unui punct slab al sistemului lingvistic. Este, mai ales, cazul modificărilor în structura fonologică a cuvintelor. Pentru că, în afara cauzelor inovaţiei (legate de faza producerii), pentru semnificant (formă abstrasă şi re-produsă în situaţii de comunicare) sunt importante şi aspecte legate de faza percepţiei. O rostire (ca structură accentuală, silabică şi fonematică) este mai uşor de produs, de imitat sau de perceput pentru că apare mult mai frecvent decât alta în cuvintele, frecvent folosite, ale limbii române. Ea se constituie într-o deprindere articulatorie (cf. */ui k end/ vs /u ikend/) şi este, în acest sens, un punct tare al structurii fonologice. Înregistrată în lucrări descriptive 2 sau de cultivare a limbii 3, explicată sau doar menţionată ca formă greşită, incultă 4, rostirea *repercursiune este ilustrativă din acest punct de vedere.

2 Ovidiu Drăghici, Despre repercu(r)siunile secvenţei fonematice /ku-si/ Socotim că are o frecvenţă destul de mare în raport cu forma corectă. De asemenea, greşeala este cu atât mai frecventă cu cât repercu(r)siune pare a fi mai la modă decât sinonimele sau construcţiile echivalente. Urmare, poate, a unei constrângeri la nivelul semnificatului, cel mai des apare forma de N-A, plural, neart., mai ales în situaţiile de folosire a variantei etimologice (Pentru corpus, v. infra.): repercursiune (312) / repercusiune (452); repercursiuni (682) / repercusiuni (13300); repercursiunea (63) / repercusiunea (94); repercursiunile (404) / repercusiunile (759); repercursiunii (6) / repercusiunii (15); repercusiunilor (143) / repercusiunilor (444). Forma repercursiune nu este implicată în contextele analizate şi în folosiri improprii. Unele texte (puţine la număr) ţin de metalimbajul specializat (dicţionare, lucrări descriptive sau de cultivare a limbii, subiecte date la examene etc.) sau de cel popular (Cf. 7). În majoritatea covârşitoare a textelor în care apare, forma discutată este selectată la nevoie şi nu pentru un comentariu asupra ei. Iată câteva exemple (din care se poate vedea că un calificativ precum incult util în acţiunea de cultivare, apărare, a limbii este, în situaţii precum aceasta, exagerat): 1. PNTCD, Site-ul oficial, Conform comisarului european pentru munca, reformele au avut o repercursiune vizibila asupra economiei si de aceea trebuie continuate, 2. Dictionar Explicativ de termeni Metrologici, evoluţie / evolution / evolution / ýâîëţöč / schimbare in starea stabilizata a unei furnituri, avand o repercursiune masurabila asupra tehnicii, costului sau termenului si clasata in modificare, amendament sau corectie in functie de importanta, 3. Radu Cerghizan, Cugetări rationale, Desigur, au o anumita justificare, dar aceasta este doar o problema de redactare textuala, fara repercursiune asupra relatiei individului cu Dumnezeu., 4. Transelectrica ST Craiova, Ing. Cucu Adrian, Factorul uman ca element de risc la efectuarea manevrelor în instalaţiile electice: Evenimente cum ar fi: sancţionări, [...] etc. îşi aduc în mod clar aportul, pe o durată mai lungă sau mai scurtă de timp asupra factorului uman, cu repercursiune directă asupra capacităţii de concentrare având drept rezultat detaşarea involuntară de sarcina de muncă., 5. Avocatnet, formula folosita este "divort din vina comuna fara motivare". cat despre cealalta chestiune, nu vad nici o influenta sau repercursiune 6. Ziaruldemures, In primul film adultul a fost recompensat, in al doilea, acţiunea acestuia nu avea nici o repercursiune, iar în al treilea, adultul era pedepsit, 7. Berăria virtuală a controlorilor de trafic aerian, Romanian Air Traffic Controllers' Association, Dealtfel nici nu-mi place să-mi consum energia pe ipochimeni care nu au verticalitatea să-şi folosească transparent dreptul constituţional la liberă opinie. P.S. cuvîntul "repercursiune" nu există în limba română, se scrie repercusiune ţi-o spune un ungur., 168

3 Omagiu Gheorghe Bolocan 8. Universitatea "Politehnica" Timisoara, Departamentul de Calculatoare, Structuri de date fundamentale Poate fi sigur că revizuirea secţiunii respective nu are nici o repercursiune asupra restului programului., 9. Bolero, Mi-ar placea sa scap de o grija in plus dar pe langa faptul ca e destul de costisitor nu stiu cat de sanatos este si daca are vreo repercursiune..., bolero.ro/forum. 10. Prof. dr. Sabin Adrian Luca, Introducere în arheologia generală note de curs Prelucrare Web: Cosmin Suciu, Oricum abordăm problematica artefactelor, şi orice definiţie acceptăm, toate ideile presupun că orice obiect sau rezultat al producţiei şi consumului este o repercursiune a activităţii omului şi nu poate fi pus pe seama unui fenomen natural Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic, Coordonator: Maria Ileana Carcea, Introducere în pedagogie, Manual pentru educaţie tehnică şi, profesională, Editura Gh. Asachi, Iaşi 2001, Rareori un ideal educaţional priveşte o dimensiune corporală, însuşire fizică (culoarea ochilor de exemplu), sau temperamentală, imposibil de educat sau foarte greu educabile; oricât de nefiresc ni s-ar părea, în istorie se cunosc şi asemenea cazuri, cum ar fi idealul spartan care a avut ca repercursiune uciderea pruncilor cu deficienţe corporale la naştere, sau cel nazist care cultiva însuşiri rasiale şi nu numai prin mijloace educative, cu repercursiunile pe care le cunoaştem, Lucian Vintan, O introducere în filosofia microsistemelor de calcul, Evident ca aceasta complexitate arhitecturala are o repercursiune negativa asupra performantei masinii., Ministerul Culturii si Cultelor, Anexa nr.3/27, Efecte ale non-actiunii: neindeplinirea unora dintre obiectivele generale ale Ministerului Culturii si Cultelor, cuprinse in programul de guvernare, cu repercursiuni atat in plan intern, cat si international, Kala Roşca, Şef secţie Muzeul "Emil Sigerus", Habanii in Transilvania, În anul 1702 regele Austriei, Leopold I, a confirmat drepturile şi privilegiile habanilor, însă contrareforma europeană a avut repercursiuni şi asupra lor., muzeulastra.ro. 15. CNA, Extras din procesul verbal al sedintei de joi, ora 10.00, Întâlnire cu directorii de stiri ai posturilor de televiziune, rapoarte de monitorizare si Recomandarea CSA referitoare la conflictele internationale si eventualelele lor repercursiuni în Franta - ora , Marius Pop, Scrisoare catre Rector 21 mai 2003: Sunt intru-totul de acord cu combaterea nepotismului din intreg sistemul, nu numai din Universitati...aceasta practica (nepotismul) va avea repercursiuni cat se poate de negative asupra viitoarelor generatzii ale tarii., SIVECO Romania SA, Comunicate de presa: "Deciziile adoptate de management fac parte din strategii complicate, cu repercursiuni pentru întreaga organizaţie, pe termen lung şi foarte lung - necesitand informaţii agregate, disponibile în timp real, uşor de interpretat şi de folosit., Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 octombrie 2005, Rareş Şerban Mănescu, Pentru soluţionarea acestor grave probleme ce au avut repercursiuni dezastroase asupra multora dintre cetăţenii acestei ţări, Guvernul încercă neîncetat [...]., Teodor Hristea 5 o include în categoria neologismelor deformate şi impropriu folosite : repercursiune (în loc de repercusiune<fr. répercussion, 169

4 Ovidiu Drăghici, Despre repercu(r)siunile secvenţei fonematice /ku-si/ împrumutat, la rândul lui, din lat. repercússio, -ónis, slab atestat cu sensul de reflecţie a luminii ; varianta incorectă repercursiune se explică prin propagarea consoanei r sau chiar prin influenţa mai cunoscutului curs). Această apariţie a lui /r/ ar putea fi interpretată şi ca o epenteză 6 consonantică (cu condiţia abandonării restricţiei interconsonantic ) 7, propagarea fiind, de obicei, legată de extinderea timbrului nazal, mai ales ca anticipare 8. Oricum, sunetul care ar determina accidentul fonetic este cel de-al doilea /r/, pentru că exisă şi forma *percursiune şi, poate mai ales, pentru că secvenţa iniţială /re-/, nu determină modificări similare. 1. On-line slovni ky WinGed, [Dicţionar] rumunsko-český, Všechna práva vyhrazena, Výsledky hledání, ve slovníku rumunsko-českém, instrument de măsurat şi de control - měření a regulace, instrument de muzică - hudební nástroj, instrument de percursiune - bicí nástroj, instrument de suflat - dechový nástroj ; percolator [n] - filtr, perkolační, percursiune [-i f] - úder (na nástroj) hud. - poklep (med.), percuta [-ez v] - proklepávat (med.) - roznítit (zápalku úderem)., Pe de altă parte, această propagare a consoanei r ar fi un fenomen extrem de rar. Cazul lui *progrom ar trebui să fie un caz particular al asimilării silabice (silabe învecinate tind uneori să aibă aceeaşi structură). De asemenea, manifestarea mult mai frecventă a fenomenului invers, de dispariţie a uneia dintre consoanele /r/ dintr-un cuvânt, contrazice oarecum această presupusă propagare: */frustat/, */propi etate/, */apropii a/ însuşi etc. Modificarea nu face parte din categoria celor care presupun apariţia unui sunet, ci avem a face cu substituirea unei secvenţe. Nu poate fi vorba de influenţa mai cunoscutului curs, în sensul unei analogii la nivelul semnelor (cf. revendica > *revindeca < vindeca), ci este un fenomen de natură pur articulatorie, fără implicarea unui raport asociativ sau a unei relaţii sintagmatice între două unităţi ca în cazul etimologiei populare / atracţiei paronimice şi, respectiv, al contaminării. Altfel spus, mai cunoscut sau nu, nu semnul curs, ci structura fonematică /kurs/, de găsit în multe alte cuvinte, ar trebui să aibă anumite particularităţi care o fac să fie mai la îndemână decât /kus/. Aceasta a fost o primă ipoteză: secvenţa /kurs/ apare în cuvintele româneşti (mult) mai frecvent decât /kus/. Însă, într-un inventar electronic de aproximativ de cuvinte reprezentativ pentru româna actuală, pus la dispoziţie de Centrul de Lingvistică Românească Aplicată 9, secvenţa /kus/ apare de 99 de ori (A), în timp ce /kurs/ apare doar de 42 de ori (B)! Dăm mai jos listele complete pentru a releva diferenţele de repartiţie funcţională şi psihologică: A) acusmatic, acusmie, acustic, acustică, acustician, acusticiană, acusticofobie, acustomat, bicuspid, bioacustic, bioacustician, bioacusticiană, catacustică, concusionar, concusiune, cusătoreasă, cusătorie, cusătură, cuscră, cuscrenie, cuscrie, cuscrişor, cuscru, cuscutacee, cuscută, cuspid, cuspidat, cuspidă, cuspidifer, cuspidiform, custode, custodie, 170

5 Omagiu Gheorghe Bolocan custură, cusur, cusurgioaică, cusurgiu, cusut, decusat, decusaţie, decuscuta, decuscutare, decuscutator, decuspidare, diacustică, discusiune, discusiv, ecuson, electroacustic, electroacustică, electroacustician, electroacusticiană, ficus, focus, focusare, fucus, geoacustică, glaciolacustră, hibiscus, hidroacustic, hidroacustică, hidroacustician, hidroacusticiană, hocus, hocus-pocus, incusă, infraacustic, iscusi, iscusime, iscusinţă, iscusire, iscusit, încuscri, încuscrire, lacustru, lăcustar, lăcustă, locus, mucus, percusiune, procusta, procustare, procustian, procustianism, ramforincus, repercusiune, secusă, semilacustru, stereoacustică, sucusiune, termoacustic, termoacustică, tricuspid, tricuspidită, ulcus, ultraacustic, ultraacustică, unicuspid, zacuscă, zăvăcustă; B) concurs, concursual, curs, cursant, cursantă, cursă, cursier, cursist, cursistă, cursiv, cursivitate, cursoare, cursor, decurs, discurs, discursa, discursiv, discursivitate, excurs, excursie, excursionist, excursionistă, excursiv, incursiune, metadiscurs, metadiscursiv, parcurs, precursoare, precursor, racursi, recurs, recursie, recursiv, recursivitate, recursoriu, scurs, scursoare, scursură, semicursieră, sucursală, teleconcurs, telecursant. La o privire mai atentă, ipoteza se arată eronată. În primul rând din cauza căutării, comode, a unui şir de grafeme, pus în corespondenţă, automat, cu un şir de foneme. După cum ştim, semnificantul sonor presupune o articulare ca structură accentuală (contrast de intensitate între o silabă şi celelalte) şi ca structură silabică (în funcţie de caracteristicile lor, fonemele se realizează obligatoriu ca nucleu sau ca periferice într-o unitate de nivel superior) şi o coarticulare a segmentelor minimale învecinate. Ceea ce percepem şi re-producem în rostire este această formă (mentală) a cărei identitate este dată, nu atât de şirul de foneme, cât, mai ales, de (sub)tiparul accentual şi silabic 10. Să ne gândim, de pildă, ce susţine mai mult diferenţa dintre patimă şi patină. Corelaţia /m/ : /n/ sau corelaţia / _ / : / _ /? Pentru implicarea şi a structurii silabice vezi haină vs haină. Astfel, vinovat pentru frecvenţa mare a formei greşite este locul ocupat în tiparul românesc de pronunţare 11 de secvenţa /ku-si/ faţă de /kur-si/. Este vorba de două structuri fonologice bisilabice, indiferent de relaţia pe care o contractează, la dreapta sau la stânga, cu pauza (#), tranziţia legată ( - ) sau foneme homosilabice (Cf. #ra-kur-si#, #dis-kusiv#). În fonetica sintactică ambele secvenţe pot apărea (/kon-kur-sin-te rn/ concurs intern; /ku-sim-pa-ti -i e/ cu simpatie etc.), dar, chiar dacă cea de a doua pare aici mai frecventă, acest lucru nu are prea mare relevanţă devreme ce este ştiut faptul că, influenţat sau nu de blanc, vorbitorul scindează de multe ori asemenea structuri în unităţi accentuale diferite, printr-o tranziţie nelegată: /konku rs inte rn/; /ku simpati i e/. Structura /kur-si/ apare de 18 ori (C), iar /ku-si/ doar de 11 ori (D): C) cursier (44), cursist (17), cursistă (0), cursiv (680), cursivitate (441), discursiv (582), discursivitate (137), excursie (146000), excursionist (728), excursionistă (211), 171

6 Ovidiu Drăghici, Despre repercu(r)siunile secvenţei fonematice /ku-si/ excursiv (11), incursiune (32200), metadiscursiv (34), racursi (1080), recursie (118), recursiv (993), recursivitate (896), semicursieră (13). D) concusionar, concusiune, discusiune, discusiv, iscusi, iscusime, iscusinţă, iscusire, iscusit, percusiune, sucusiune. O frecvenţă totuşi apropiată. Dar dacă ne uităm mai atent în clasa C), cu excepţia (oarecum) a unor unităţi din familia lui iscusit (care apare, credem, mai ales în stilul beletristic şi este, în general, arhaizant), aceste cuvinte nu fac parte din vocabularul activ al vorbitorului instruit care se exprimă în împrejurări neoficiale 12 (fie el şi din generaţia medie de intelectuali din Bucureşti 13 ), vorbitor ideal, care dă măsura normei sociale (implicite). Cu ajutorul unui motor de căutare, în texte scrise in limba romana 14, accesibile prin cunoscuta reţea globală, am verificat numărul de apariţii ale acestor cuvinte: Iscusime este puţin folosit, de 11 ori; iscusire, la fel: 18; iscusi: 33; iscusinţă/a, mai des: 398, iar iscusit este un cuvânt folosit: de ocurenţe în acest corpus uşor de constituit, totuşi cu o relevanţă limitată pentru româna contemporană scrisă. Celelalte cuvinte sunt rare, după cum ne arată şi menţiunile legate de repartizarea funcţională din dicţionare, absenţa din acestea, sensurile (monosemia, mai degrabă), frecvenţa în corpus şi tipurile de contexte în care apar sau după cum putem aprecia ca vorbitori (Cf. numărul de apariţii al cuvintelor din clasa C, excursie, de pildă): concusionar s.m. (jur.) jefuitor al avutului public. (<fr. concussionnaire) (NDN 15 ), 0 apariţii. concusiune, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] Din fr. concussion, lat. concusio, -onis. (DEX 16 2 ), 2 apariţii: 1. Camelia Stan, Gramatica numelor de acţiune în limba română, 9. ANEXÃ, 9.7. Substantive, locutiuni substantivale nume de actiune înregistrate în DEX 1996 fãrã verb corespunzãtor, respectiv fãrã locutiune verbalã corespunzãtoare din punct de vedere formal si semantic: concusiune ; 2. Catalogul Electronic TINLIB, Ciuncan, Dorin, Efectele nedeclararii donatiilor in lumina Legii nr. 78/2000 / Dorin Ciuncan. Dreptul. Serie noua. Editia a III-a, An 2002, V. XIII/nr. 10, p , 99. infractiunea de concusiune. discusiune s.f. (livr.) dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestaţie. (<fr. discussion, lat. discussio), (DN), 3 apariţii: 1. Codice civile, Titlu preliminariu: Despre efectele si aplicarea legiloru in genere, Art. 137 Elu pote opune creditoriloru vendetorului seu beneficiulu de ordine sau discusiune, Datu in Bucuresci la 26 Noembre anulu Alecsandru Ioan; 2. [User] Publius, :45, Citat: Originally Posted by Oribilul Mosh [...] Doar ca la mine a avut repercusiuni asupra mea..si nu asupra tabloului. as stirni o discusiune despre o scapaciune de la balamuciune da' deja mi-e tirsha... ; 3. radur. homechoice.co.uk, vocabularo TM, discusiune. 172

7 Omagiu Gheorghe Bolocan discusiv (care ţine de o controversă, care înlătură acumularea de fluide) adj. m., pl. discusi vi; f. sg. discusi vă, pl. discusiv e. (MDLR 17 ), 1 apariţie: 1. http: // www. radur. home choice.co.uk, vocabularo TM, discusiv. percusiune s.f. (Liv.) Percuţie. [Cf. fr. percussion, lat. percussio]. Trimis de Laura Gellner, 12/ 07/ Sursa: DN 18 (DEXonline 19 ), 2 apariţii: cz, REWIN, s.r.o. Všechna práva vyhrazena [Dicţionar] rumunsko-český, Výsledky hledání, ve slovníku rumunsko-českém, instrument de măsurat şi de control - měření a regulace, instrument de muzică - hudební nástroj, instrument de percursiune - bicí nástroj, instrument de suflat - dechový nástroj ; 2. REWIN, s.r.o. Všechna práva vyhrazena [Dicţionar] rumunsko-český, percolator [n] - filtr, perkolační, percursiune [-i f] - úder (na nástroj) hud. - poklep (med.), percuta [-ez v] - proklepávat (med.) - roznítit (zápalku úderem), percutant - nárazový (o střele) voj. - nárazný, percutor [- oare n] - zápalník (u pušky). sucusiu ne, s. f. (Med) Metodă de punere în evidenţă a unei cantităţi de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [Pr.: -si-u-] Din fr. succusion. (DEX2), 3 apariţii: 1. La o notă de subsol la # 287 foloseşte pentru prima dată noţiunea de sucusiune, până atunci folosind pe cea de agitare ; 2. Dr. Ivănuţă Lucian George, Homeopatia, o metodă terapeutică medicală ştiinţifică, El a descoperit principiul similitudinii şi anume: o anumită substanţă care în stare nediluată (în doze materiale) determină anumite simptome la un om sănătos, dacă este supusă procesului de diluare succesivă şi sucusiune, vindecă simptomele similare ale unui om bolnav. ; 3. Dr. Tatiana Bolbocean, Dr. Mihaela-Georgia Cîmpian, Homeopatia, tratament pentru corp, minte şi suflet, Chişinău, 2004, Nu se ºtie foarte bine cum s-a întâmplat, dar el a supus fiecare diluþie succesivã procesului de sucusiune (agitare foarte puternicã) ºi a descoperit cã fiecare diluþie astfel agitatã nu numai cã era mai puþin toxicã, dar era ºi mult mai eficientã decât precedenta. [...] Cã medicamentele diluate foarte multacþioneazã curativ numai dacã sunt energizate prin agitarea viguroasã numitã sucusiune; [...] Ceea ce vom gãsi în orice diluþie mai mare de 3CH este energia eliberatã prin procesul de sucusiune (agitare puternicã sau triturare, în cazul substanþelor insolubile). Dincolo de conceptul de greşeală, obişnuinţele articulatorii ale vorbitorilor nativi sunt relevante pentru specificul structurii fonologice româneşti. Deşi investigaţia noastră nu a putut viza decât fapte de limbă scrisă, în virtutea posibilităţii de transfer şi, mai ales, a influenţei oralităţii care se manifestă la mai mulţi vorbitori, credem că forma scrisă analizată este consecutivă rostirii respectivelor surse. Este greu de crezut că există vorbitori care rostesc /reperkusiu ne/ dar scriu repercursiune. O parte din cei care produc în scriere forma greşită o fac după ureche (în sensul transferării în codul grafic a structurii fonologice pe care o posedă) şi sunt utilizatori ai oralităţii în principal. Am avansat în altă parte 20 ipoteza că vorbitorul obişnuit, atunci când scrie, re-produce o formă pe care şi-a apropriat-o în urma mai multor realizări ale acesteia cu care a venit în contact (un semnificant grafic). Fiind 173

8 Ovidiu Drăghici, Despre repercu(r)siunile secvenţei fonematice /ku-si/ vorba de tipar în marea majoritate a situaţiilor, acesta presupunând o standardizare, variaţiile sunt nesemnificative. O parte din vorbitori nu citesc prea mult, ca să vadă scris repercusiune. Şi atunci când citesc, reactualizează cu vocea interioară forma cu care sunt obişnuiţi, /reperkursiu ne/, punând-o automat în corespondenţă (inexactă) cu secvenţa grafică corectă. Mai mult, există, cu siguranţă vorbitori care, chiar dacă sunt în prezenţa rostirii corecte, aud tot /reperkursiu ne/ din cauza manifestării procesului numit restaurare fonemică 21. Rostirea percepută este suprapusă imperfect peste şablonul pe care îl posedă şi este corectată, inconştient, pentru a putea fi integrată mental. De asemenea, credem că există situaţii (şi ele sunt ilustrative, atât pentru cauzele apariţiei, cât şi pentru imitarea greşelii) când un vorbitor care nu a auzit niciodată cuvântul percepe rostirea corectă ca /reperkursiu ne/. Pentru că o deprindere articulatorie are un ecou în rutina auditivă a aceleiaşi persoane. Pe de altă parte, în cazul comunităţii de vorbitori, este normal ca o secvenţă, pe care suntem obişnuiţi să o rostim, să o şi auzim mai des 22. O asemenea structură (cum este /kur-si/ faţă de /ku-si/) este mai uşor de rostit şi de perceput, lucru aparent paradoxal: un sunet în plus (durata secvenţei) ar trebui să necesite un efort articulatoriu mai mare. Este mai uşoară pentru că reprezintă o porţiune bătătorită a drumului de la impulsul nervos până la ieşirea aerului din cavitatea bucală. Spuneam că aparent paradoxal secvenţa /kur-si/ este mai uşoară decât /ku-si/. Când picăturile de apă pe geam sfidează gravitaţia şi o iau în lături, pe porţiunile deja ude, nu este nimic contradictoriu în asta: alunecă mai uşor, forţa de frecare fiind mai mică. Pentru că structura fonologică se constituie mai puternic în anumite puncte în funcţie de numărul mai mare de cuvinte în care apare respectiva combinaţie şi determină, la rândul ei, o obişnuinţă articulatorie mai puternică, frecvenţa unei secvenţe (de fapt, aspect particular al structurii) este relevantă pentru cauzele unei abateri de acest tip. NOTE 1 Tatiana Slama-Cazacu, Psiholingvistica. O ştiinţă a comunicării, Bucureşti, Editura ALL, 1999, p Constantin Dominte, Introducere în teoria lingvistică. Antologie de texte pentru Seminarul de Teorie a Limbii, 3 Mioara Avram, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Chişinău, Editura Cartier, 2001, p. 152; Theodor Hristea, Latina şi importanţa ei pentru realizarea unei exprimări literare, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Actele 174

9 Omagiu Gheorghe Bolocan Colocviului Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), coord. Gabriela Pană Dindelegan, Universitatea din Bucureşti 2004, 4 Mioara Avram, op. cit., repercusiune sv. 5 Art. cit., p Vezi Cicerone Poghirc, Schimbările fonetice, în Al. Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p Const. Dominte, Zamfira Mihail, Maria Osiac, Lingvistică generală (curs), Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000, p Al. Rosetti, Introducere în fonetică, ediţia a IV-a, Bucureşti, EŞ, 1967, p Funcţionează în cadrul Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere, Universitatea din Craiova, sub conducerea Conf. dr. Cecilia Căpăţînă. 10 Dominique Bassano, Prelucrarea limbajului: percepţie, comprehensiune, producţie, în Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel, 1996, p Ana Tătaru, Limba română. Specificul pronunţării în contrast cu germana şi engleza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, p Vezi Emanuel Vasiliu, Fonologia limbii române, Bucureşti, EŞ, 1965, p Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Al. Rosetti, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. XIII. 14 Este motivul pentru care am procedat în căutarea noastră la echivalarea funcţională acolo unde contextul este relevant a grafemelor a/ă/â, s/ş, t/ţ, i/î. 15 Florin Marcu, Noul dicţionar de neologisme, Bucureşti, EA, 1997 (NDN). 16 Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1996 (DEX 2 ). 17 Colecţia în format electronic Mari dicţionare ale limbii române, Editura Litera Internaţional, 2002, care integrează, într-o singură interfaţă, următoarele lucrări: Litera Internaţional, Noul dicţionar explicativ al limbii române, (NODEX); Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme; Luiza Seche, Mircea Seche, Dicţionar de sinonime. Dicţionar de antonime. Dicţionar de rime; Colectiv, Dicţionar ortografic al limbii române (DOR) (MDLR). 18 Florin Marcu, Constant Maneca, Dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Academiei, 1986 (DN). 19 DEX online Dicţionare ale limbii române, (DEXonline). 20 Ovidiu Drăghici, Despre principiul corectiv-funcţional în ortografia românească actuală, în Analele Universităţii din Craiova, Seria Ştiinţe filologice. Lingvistică, XXII, Nr. 1-2/2000, p Dominique Bassano, id. 22 Eugenio Coseriu, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura Echinox, 1995, p. 30. BIBLIOGRAFIE Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic,

10 Ovidiu Drăghici, Despre repercu(r)siunile secvenţei fonematice /ku-si/ Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Al. Rosetti, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic, Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Chişinău, Editura Cartier, Coseriu, Eugenio, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura Echinox, ***DEX online Dicţionare ale limbii române, Dominte, Const., Mihail, Zamfira, Osiac, Maria, Lingvistică generală (curs), Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, Dominte, Constantin, Introducere în teoria lingvistică. Antologie de texte pentru Seminarul de Teorie a Limbii, ebooks/filologie/dominte. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean-Marie, Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel, Graur, Al. (coord.), Introducere în lingvistică, Bucureşti, EŞ, Marcu, Florin, Noul dicţionar de neologisme, Bucureşti, EA, Marcu, Florin, Maneca, Constant Dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Academiei, ***Mari dicţionare ale limbii române (colecţie în format electronic), Editura Litera Internaţional, Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Actele Colocviului Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), Rosetti, Al., Introducere în fonetică, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, EŞ, Slama-Cazacu, Tatiana, Psiholingvistica. O ştiinţă a comunicării, Bucureşti, Editura ALL, Tătaru, Ana, Limba română. Specificul pronunţării în contrast cu germana şi engleza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Vasiliu, Emanuel, Fonologia limbii române, Bucureşti, EŞ, RESUME On veut expliquer cette déviation très fréquente, «repercursiune», comme un remplacement inconscient de la séquence /ku-si/ par /kur-si/, la dernière étant beaucoup plus forte dans la structure phonologique du roumain. 176